Iubirea este un dat înnăscut al oamenilor. Nevoia de a fi ataşat de cineva, de a avea un partener lângă care să ne simţim confortabil şi in siguranţă este o nevoie normală, nu un semn de slăbiciune. A fi conectat la o persoană importantă este o chestiune de viaţă si de moarte, nu este o opţiune! În momentul în care relaţia noastră de iubire merge bine si ne implineşte, ne simţim fericiţi si devenim eficienţi in toate celelalte domenii ale vieţii noastre. Nu, nu e ruşinos să recunoaştem că avem nevoie de îmbrăţişări, de afecţiune, de cuvinte frumoase  şi de iubire care ne implineşte, chiar dacă am crescut si nu mai suntem copii. E firesc, e în natura noastră internă.

“Iubirea durează trei ani”, “la început e miere, după aceea fiere”, “barbaţii vor doar de sex, femeile iubesc cu adevărat”, “iubirea te face dependent”.

Recunoaştem uşor toate aceste mituri care se vehiculează în mass media, care ni le spune prietena, vecina, cuplurile despărţite sau vreo revistă glossy. Nu vrem să credem că e adevarat, dar parcă totuşi ne cuprinde frica. Oare sunt adevărate? Oare am putea pierde acest cadou extraordinar pe care îl purtam in suflet – iubirea? Oare trebuie să creştem si să ne maturizăm o dată pentru totdeauna şi să nu ne mai smiorcăim după iubire? E mai bine să uităm ceea ce avem sădit în suflet?

Dragostea este o stare de graţie, un dar extraordinar dat de Dumnezeu nouă oamenilor: femeilor si barbaţilor. De aceea este aşa frumoasă şi ne-o dorim să dureze mereu si mereu. Când începem o relaţie de iubire, starea pe care o trăim ne transformă in zei, ni se deschide o lume întreagă de culori, de sunete, de posibilităţi, putem chiar zbura până la cer şi înapoi. Dar, parcă o umbră de tristeţe ne incearcă încă de pe atunci: pentru ca iubire nu durează, ea e finită, e un mister de nedescris: asa cum a venit pe neaşteptate, aşa va pleca.

Oare aşa să fie? Menţinerea dragostei ţine de ceva exterior şi necunoscut, de aceea noi nu avem nici o putere? Raspunsul este NU categoric.

Dragostea nu mai este un mister. Acum avem cheia pentru a deschide uşa către relaţiie de lungă durată. Acum programul “Ţine-mă strâns în braţe” te invaţă să păstrezi iubirea lângă sufletul tău atât timp cât alegi tu. Vom privi împreună la mecanismul aceasta minunat care până acum l-am văzut doar din exterior. Ne vom uita înăuntru. Imaginaţi-vă ca un ceas complicat căruia îi vedeam cateva butoane, dar nu inţelegeam cum funcţionează. Împreună vom dechide ceasul să ne uităm la resorturile interne. Aha! Acum e clar! Nu e chiar aşa greu! Da, acum ştim exact care e mecanismul însemnând că putem să îl facem să meargă atât cât vrem noi.

Femeile şi bărbaţii au aceeaşi nevoie: aceea de a găsi un partener lângă care să se simtă în siguranţă, pe care să se poată baza, în ochii căruia să se vadă ca fiind special. Modul în care işi exprimă aceasta nevoie este diferit: femeile vorbesc mai mult despre emoţii, au nevoie de verbalizarea iubirii şi a afecţiunii. Bărbaţii sunt mai practici, ei fac lucruri care ar putea dovedi dragostea, rezolvă probleme, se apropie mai sexual. Par comportamente diferite, dar în spatele lor stau, de fapt, aceleaşi trăiri: am nevoie sa ma simt in siguranţă lângă tine, vreau sa ma simt acceptat. Când nu ştim să traducem aceste comportamente, putem să facem eroare de interpretare şi să ni se pară că celuilalt nu îi pasa de noi. Cum reacţionăm când credem să nu suntem importanţi? Unii ţipă (Nu mă mai iubeşti, Eşti rece, Nu iţi pasă de mine, Nu mă asculţi), strigându-şi de fapt durerea deconectării. Alţii din contră, se retrag şi devin reţinuţi (Nu fac niciodată bine, Nu reuşesc sa o fac fericită, Nu sunt  destul de bună), ferindu-se să deterioreze relaţia si mai mult.

În programul “Ţine-mă strâns în braţe”, vom invăţa în prima parte să vedem ce e în spatele acestor proteste si reacţii. E ca şi cum ne vom pune o pereche de ochelari care ne va ajuta să vedem ce era până acum o ceaţă. Ah!, vom spune, de fapt nu mă respingea, doar nu ştia cum să se apropie de mine. Si eu făceam acelaşi lucru.

Acesta ar fi primul pas prin care vom ieşi din lupta surdă si dureroasă dintre El şi Ea, dintre mamă şi fiică, dintre copil şi părinte care deşi se iubesc enorm ajung să se rănească. Vom inţelege că suntem de aceeaşi parte a baricadei. Şi vom avea un prim instrument care să ne ajute ca dragostea să dureze şi să facem ce vrem cu relaţia noastră. Pentru că IUBIREA E DREPTUL MEU!