Încrederea în sine este o stare interioară, o atitudine independentă de mașina pe care o conducem, banii pe care îi câștigăm sau statutul profesional/social pe care îl avem.
Încrederea care se construiește pe criterii exterioare nouă este trecătoare și dă naștere unor frici care ne împing să ne canalizăm spre acumulare de bunuri de tot felul, pe preocuparea exagerată asupra modului în care suntem percepuți de către ceilalți și nu pe evoluție personală, acceptare și liniște.
„Ce să va întâmpla cu mine dacă nu o să mai pot câștiga la fel de mulți bani?”, „Ce o să zică lumea dacă nu o să conduc o mașină scumpă?”, sunt întrebări care apar în mintea acelora care se evaluează după criterii exterioare, care dau putere lucrurilor trecătoare și care nu au parte de acea liniște interioară, de împăcarea cu ei înșiși și bucuria adevărată.
Încrederea în sine este o experiență. Este puterea pe care o simțim în noi și care ne face să știm că putem să ne adaptăm la situații noi de viață, care ne dă încredere în capacitatea noastră de a alege, de a acționa, de a învăța, de a relaționa cu ceilalți. Încrederea în noi ne dă curajul necesar să inițiem acțiuni, să facem ceea ce dorim, care nu lasă fricile să pună stăpânire pe viața noastră.
Este cea care ne face să avem credința că merităm să fim iubiți pentru ceea ce suntem și nu pentru ceea ce avem sau deținem, că merităm și avem dreptul să fim apreciați și să ne bucurăm de viață.
Psihoterapeut Irina RUSU